Aproape că m-am îndrăgostit

Își ia geanta de pe scaun și părăsețte cafeneaua cu un aer fericit. Soarele are un efect surprinzător asupra personalității ei. Vremea de afară o controlează. E ruptă din cer și din pământ. Zâmbește și aleargă pe trotuarul îngust ca să nu piardă din nou microbuzul. E ziua ei de naștere și are de gând să o petreacă cu el. I-a promis că o duce la picnic în parc dacă o să fie cald.

Coboară și se grăbește entuziasmată spre parc. El era deja acolo. Avea în mână un buchet de trandafiri albi. Ea se îndreaptă cu pași mărunți. Se gândește dacă nu cumva el va face pasul. Oare vor fi însfârșit un cuplu? Se cunosc de atâta timp și niciunul nu are un partener. Ei doi s-au potrivit ca o mănuță din ziua în care s-au întâlnit. Care ar fi motivul să rămână în continuare doar prieteni?

Nu-și dă seama, dar de emoții strânge în mână mânerele genții. El îi zâmbește apoi întinde spre ea buchetul de flori și o cutiuță mică, albastră. Le primește bucuroasă apoi îl privește.

-La mulți ani!

-Mulțumesc. Ți-ai ținut promisiunea și anul acesta. Trandafiri albi este însă prima dată când primesc de la tine.Au fost întotdeauna roșii.

-Asta pentru că am o veste minunată.

Ea deja își simțea inima bătând cu putere, dar el nu-i zice ceea ce ea aștepta. În fața lui o altă tânără așteaptă. De curând și-a declarat sentimentele pentru fata pe care el o plăcea defapt.

Privește o secundă în gol apoi cum el trece pe lângă ea. El a avut de ales. Ea nu. Și totuți ea l-a ales pe el, nu, l-ar fi ales pe el.

Dintr-o dată parcă vremea a devenit mohorâtă. Curând o să plouă. Nu și-a luat umberlă pentru că era sigură că astăzi o să fie vreme frumoasă. O vreme potrivită pentru un picnic.

Se apropie de stația de autobuz. Se așează pe bancă și aruncă buchetul de trandafiri albi cu tot cu micul cadou în coșul de gunoi și pleacă spre casă.

-Aproape că m-am îndrăgostit...

Dacă ar fi deschis cutia ar fi găsit un inel și o întrebare. Ar fi alergat înapoi și ar fi intrat în primul restaurant. Dar nu a făcut-o.