An apariție 2004, 2006, 2009
Autor: Haruki Murakami
Editura: Polirom
Nr. Pagini: 476

Haruki Murakami s-a născut în 1949 și este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokyo.

A prins experiență fiind proprietar al unui club în care se cânta jazz, dar și ca traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote și Raymond Carver.
A câștigat multe premii pentru cărțile scrise și multe dintre ele se află la editura Polirom.

"Dans dans dans" prezintă continuarea acțiunii din "În căutarea oii fantastice", după patru ani mai bine zis, când eroul fără nume își caută iubita dispărută fără urmă, pe Kiki.
Ca în multe cărți ale autorului, am întâlnit aici nevoia de căldură umană, de comunicare și de cât de fragilă este viața mai ales când eroul romanului a întâlnit o fetiță clarvăzătoare.

"A apărut din senin, ca o ploaie de vară, iar apoi a dispărut, lăsând în urmă doar o amintire."
Îmi plac foarte mult scrieriile lui Murakami tocmai pentru aceste citate minunate pe care le întâlnești în diferite fragmente. Sunt scurte și pline de adevăr care te fac să te gândești la modul în care îți trăiești viața.

M-am regăsit în câteva pasaje din carte ceea ce a făcut cititul mai ușor și acțiunea m-a prins imediat. Căutarea eroului devine din ce în ce mai intensă. Mi-a plăcut foarte mult modul în care conturează sentimentele personajelor și le îmbină în așa fel încât să nu pară ceva ireal oricât de extravagante sunt descrierile.

"Și dacă unul singur nu e așa cum trebuie, mă dau imediat de gol în fața tuturor că sunt de pe altă planetă. Toată lumea s-ar ridica în picioare și m-ar arăta cu degetul: Tu ești altfel! Ești altfel ești altfel ești altfel!"
Mi-a plăcut și de Yumiyoshi. Felul în care a conceput-o autorul....mi s-a părut că ea era special creeată să vină în alinarea personajului principal. Întotdeauna avea vorbe care să-l aline sau să-l facă să nu renunțe.
"E;ti absorbit de viața de zi cu zi și nu mai știi unde sunt rănile. Dar ele rămân. Asta e natura rănilor. Nu poți să le smulgi și să le arăți altora. Dacă poți, înseamnă că nu sunt prea grave."
Chiar dacă uneori mi se părea că nu se mai încetează cu descrierea a tot ce înseamnă clădire, sentimente și obiecte ori muzică nu devine niciodată plictisitor să citești o carte a lui Murakami pentru că mereu te țintește un citat care iți aduce zâmbetul pe față sau care te face să te gândești intens la fel ca personajul respectiv. Am reflectat mult la sentimentele mele din perioada în care am citit cartea pentru că mă aflam într-o situație asemănătoare și cartea s-a potrivit ca o mănușă.

De asemenea, datorită lui Murakami am început să ascult și jazz. Am avut impresia că am citit în același timp și o carte de recomandări muzicale intâmpinând o grămadă de nume ale unor formații de jazz.

Recomand cartea cu încredere pentru că se potrivește atât adolescentului din ziua de astăzi cât și adulților. E ca un fel de pregătire pentru tinerii ce dau piept cu viața și ca un fel de amintiri frumoase pentru adulții care au regrete și care acum reflectă la cum și-au trăit momentele fragile din viață.
"Nimeni nu vede lucrurile ca mine. Eu cred că modul meu de gândire e cel mai corect. Mai concret și în cuvinte mai simple, cam asta vreau eu să zic: viața este mult mai scurtă și mai fragilă decât crezi. De aceea, oamenii trebuie să se poarte unii cu alții astfel încât să nu rămână cu regrete. Corect și, dacă e posibil, sincer. Mie personal nu-mi plac oamenii care nu fac asta și, atunci când cineva moare, plâng repede și spun că regretă tot."